Prietenia - lectie de viata

As creea o pagina de jurnal ca sa zic asa.. dar mai simplu ar fi sa povestesc ce mi s-a intamplat ca dupa aceea sa trageti singuri concluzii despre cate greseli face omul in viata si despre cine iti vrea binele si cine nu...
Am avut o prietena 7 ani . Cam asa ar incepe un film cu un continut dramatic, mai putin placut in aparente, dar niciodata nu se stie ce va urma. Credeam ca e cea mai buna prietena a mea , si spun "credeam" deoarece acum nu mai cred nimic.
Parintii mei nu au agreeat'o niciodata si poate ca nici nu si-au dorit ca eu sa imi fac o astfel de prietena, din motive pe care nu le stiam , dar pe care le-am aflat de curand... intuitia parinteasca.
Nu am ascultat; parintii mi-au respecatat decizia luata.: aceea de a ma imprieteni cu ea. Timpul a trecut...am fost colege de clasa 7 ani , si am petrecut clipe bune, rele impreuna ; am trecut prin nenumarate intamplari si intotdeauna am fost alaturi una de cealalta. Ne spuneam totul, eram in fiecare zi impreuna si traiam prietenia vietii mele. Timpul a trecut... ne-am maturizat repede...destinul a vrut ca noi sa trecem prin aceleasi experiente de viata, ne-a durut, dar am fost acolo "mereu aproape".
Poate ca nu am fost perfecta, si poata ca nici ea ,dar simteam ca e potrivita pentru mine, ca ne intelegem, ca vom ajunge la batranete jucand remi, si in pamant jucand poker cu ramale, dar macar impreuna.
M-am certat cu parintii, si cu multi colegi pentru ca nu am vrut sa renunt la ea, pentru ca eram orbita de prietenie,dar ceilalti vedeau adevarul. Vedeau in ea ceea ce nu as fi vazut eu niciodata si inca mie frica sa vad, pentru ca ma doare mai mult decat un cutit rasucit in rana.
Au fost multe minciuni, multe sanse date din nou,din nou,din nou, pana cand nu am mai suportat ... Nu am fost prietena perfecta, fiecare greseste...dar nu cred ca as fi putut sa fac ceea ce mi-a facut ea mie. O minciuna peste care niciun best friend nu ar putea trece cu vederea. M-a durut recunosc... ne-am certat rau si nu mai vreau sa aud de ea. Minciuna aceea va ramane un mister.
Acasa... mama mi-a spus : " ti-am zis eu, ti-au zis toti,dar nu ai vrut sa iei in considerare vorbele noastre, nu merita sa suferi, omul din greseli invata."
Aceste vorbe mi-au patruns in suflet, in cele mai adanci simtiri si vor ramane acolo tiparite pentru ca stiu : am gresit enorm de mult, si am realizat prea tarziu ca alegerea mea a fost o mare greseala.
Increderea mea a fost zdruncinata din radacini, sper ca o voi putea recupera . Probabil te intrebi acum, daca ma voi razbuna. Sincer nu cred ca voi face lucrul acesta... cel mai bine e sa fii cat se poate de indiferent in astfel de cazuri pentru a demonstra ca esti mai bun .
Mi-am dat seama ca intradevar nu exista prieteni adevarati, doar persoane cu doua sau mai multe fete, care au lipsa de ocupatie sau pur si simplu se cred mult prea "smechere" si se dau prieteni, doar pentru purul lor interes.
Si daca vezi ce-am scris nu te supara "my best friend" pentru ca stii si tu adevarul doare!